Viata nu poate fi doar un vis..

In varful picioarelor am intrat ...
stiu ca acest blog are acces liber ...
dar eu simt ca nu mai am acces la propriul meu blog...
in lumea mea , aceasta lume ciudata , greu de inteles...
unde totul este permis , unde dragostea domneste ,
unde emotiile sunt citite printre randuri ,
unde descoperi cine sunt cu adevarat ,
unde temerile mele ar trebui sa dispara ...
Cine stie , poate ar trebui sa scriu altceva...
despre munca mea ...dar si de acolo mi-as dori sa evadez...
Putin din acest drum l-am parcurs ,
adunand pietricele intalnite in cale ...
dar este greu pentru mine sa mai cred ...
poate sunt eu cea care nu ma multumesc niciodata ...

Atunci cand simt emotiile ,
imi este teama sa nu fie doar iluzii creeate in mintea mea ,
care vrea sa evadeze...
care nu doreste sa puna in balanta ce este bine si ce este rau ...
vrea doar sa simta sensibilitatea, bucuria si emotiile ...
atunci reapare teama ca tot ceea ce e frumos va disparea,
asa cum s-a intamplat de fiecare data ...

Am daruit totul... dar a fost inutil... totul a fost cuprins de un vant puternic,
iar eu am ramas doar cu visele in palme , privindu-le fara sa mai pot face altceva...
In aceste ultime zile , am inteles multe lucruri... ca viata trebuie traita ... la maxim...
acum am inteles , reflectand asupra tot ceea ce mi se intampla ...din pacate sunt atatea ...
Sunt persoane care se considera perfecte... sau care cauta perfectiunea ...
dar eu cred ca perfectiunea nu exista ...
Sunt persoane care arata cu degetul...
usor de facut acest lucru , mai greu este insa, sa se uite in propriul lor suflet ...
si chiar daca o fac, unii din ei, vad in ei insisi doar ceea ce le place ...
aceste lucruri ma intristeaza cel mai mult.
Pierzand ...atat de mult... am inteles mai bine si ceea ce inseamna sa fii singura...
dar e mai bine asa, pentru ca nu mi-a placut niciodata sa fac ceva din obligatie...
A impune sau a ti se impune ceva...ar insemna agresiune fata de tine insuti ...
pentru ce as face-o ?!? pentru ceilalti...si ei...ce mi-ar oferi in schimb !?!
Am facut intotdeauna contrariul a ceea ce mi s-a impus ...
probabil pentru ca incerc sa gandesc si sa fac ceea ce simt ...
nu vreau sa traiesc doar pentru a fi placuta celorlalti ...
Sunt o fire simpla ,
careia ii place sa fie inconjurata doar de persoane care sa ma accepte asa cum sunt ,
cu micile calitati si miile de defecte ...
Sunt constienta ca in mare parte am vina pentru viata ce o traiesc ...
intotdeauna am inchis in mine adevarul, dorintele, pasiunile si visele mele ...
am trait cu temeri si sentimentul de vinovatie ...



Ma ridic acum, trebuie sa merg mai departe, viata nu poate fi doar un vis ,
iar aripile nu mi se rup doar dintr-un vis pierdut ...
Va fi cineva care va stii sa mangaie un fluture, sa ii vindece cu dragoste aripile...
Cine stie...poate vreau doar sa cred, pentru a supravietui ,
pentru a continua sa merg inainte ...
Chiar daca voi gresi, vreau sa traiesc , oricum ar fi... bine sau rau ...
sunt o fire incapatanata si nu imi iau acest drept ...de a trai ...
nu stiu insa cand voi incepe sa traiesc ... acum, sunt prea obosita ...
nu reusesc nici sa mai scriu...