Inchisa in noapte, ca in fiecare noapte ,
cu zilele ce se scurg in acelasi ritm...
Gandul imi ramane sa astept,
ca mintea sa se obisnuiasca
cu ceea ce nu se poate obisnui ...
o alta zi fara tine, iubire a trecut ...
Astept in camera vietii ,
fara sa mai privesc pe fereastra....
Noapte imi fura somnul
iar gandurile imi invaluie mintea
ca pasagerii unui tren fara o destinatie.
Inchid ochii si incerc sa dau un sens iubirii ...
incerc sa trec peste lanturile din gandurile mele.
Ar trebui sa stiu cine sunt , privind departe ,
ridicand privirea dincolo de aceasta fereastra
ce pare a fi un perete de piatra.
As vrea sa evadez din acest loc
ce nu-mi da voie sa privesc cerul in totalitate ...
As vrea sa sparg acea fereastra,
ce este inchisa pe dinafara,
iar tu sa patrunzi in sufletul meu
cautand acea parte din tine,
care nici nu se naste , nici nu moare ...
asteapta lipita de fereastra ce da spre intuneric,
sa patrunda o raza de soare ...
Nu imi este frica sa stau singura ,
Iubirea nu moare chiar daca doare ...
chiar daca zambetul imi e suspin acum ...
chiar daca in sufletul meu este iarna acum,
va trebui sa supravietuiesc
pentru a ma bucura de primavara ...
Iubirea nu moare
chiar daca inima va inceta sa bata...
Commenti
Cel mai mult doare,cred, atunci cand daruiesti iubire,chiar daca nu astepti sa o primesti si este respins...de parca daruind, ai obliga sa ti se dea inapoi ceva...