Vantul se impleteste cu gandurile... mi-e atat de dificil sa zambesc cand si vremea-mi pare un dusman.
Inima mi-e agitata de parca-n ea se zbat valurile mareelor lovindu-se de stanci.
Mi-e frig si totusi de undeva simt o caldura ... respiratia calda isi croieste drum prin notele vietii formate din zambete, uneori prea subtile dar sincere si adevarate.
Ma retrag uneori pentru a ma apara, plang de multe ori ratacindu-ma prin amintiri, vazandu-mi greselile, ma infurii ma incolacesc ca un arici. Apoi, ca un fir de iarba renascand, incep sa visez.
Traiesc libertatea gandului...
Un gand te poate face sa vezi cerul dincolo de nori si iubirea la fel de frumoasa ca soarele ce saruta luna intr-o picatura de ploaie ...
Mi se intampla adesea sa ma pierd in ganduri si atunci, vrajita, fixandu-mi privirea, ma pierd in cine stie ce univers.Cine ma cunoaste si ma vede de aproape stie foarte bine, ma striga si nu primeste nici un raspuns. Privirea mi se pierde dincolo, in cine stie ce univers. Nimic nu ma poate atinge. Ma intorc inapoi, pentru a relua zborul prin viata, trecut si prezent,prin fragmentele adunate in timp, acolo unde totul se opreste si are un sens, in SUFLET ... de aceea plang sau rad la fiecare emotie, tot acolo se aud vocile, se simt intinderile de maini. Acolo este fiinta umana care traieste, respira, plange si simte suferinta ...
Acolo putem atinge, putem umple golurile, chiar de la mii de kilometri distanta si putem transforma durerea intr-un zambet ... pentru asta , avem nevoie de emotii, nu de cuvinte . Sufletul poate vorbi numai in interiorul inimii...
Commenti