Sunt inca aici si scriu despre tine ...despre tine, cel ce ai ales tacerea ...
si cu putinele cuvinte nerostite m-ai asezat intr-un colt asa cum lasi lucrurile uzate, ce nu au contat. De multe ori ma gandesc la emotiile ce impreuna le-am trait si ma intreb cum sa fi uitat tot ceea ce a fost ... Dar poate acum, vei trai linistit si sper ca va fi cineva langa tine asa cum iti doresti, sa te iubeasca la fel cum eu te-am iubit... Nu te pot ajuta, dar te pot asculta, pot sterge momentele de regret, atunci cand iti vei da seama cat de mult te-am iubit, poate doar atunci inima ta va intelege, cat de dureroase si nedrepte au fost tacerile tale, taceri pe care sufletul le plange in fiecare zi .
Nu mi-a ramas decat sa ma bucur cand prin felul meu " alandala" pot face pe cineva sa zambeasca sau cum s-a intamplat, sa fiu parte dintr-un vis realizat... sa simt fericirea unui suflet ca si cum as fi trait implinirea propriului meu vis ...Povestea unui suflet de femeie
Traia o viata ce dorea sa nu fie a ei ... scaldata in lacrimi, dezamagiri, singuratate in doi , esecuri si multe complexe ... In una din zile a fugit prin lumea plina de fum , in agonie , fara sa stie spre ce se indreapta ... dar fara sa se uite in urma ei ...sperand la o viata mai buna ... Marea a atras-o dintotdeauna ...astfel ca a poposit la malul ei ... fara un scop, fara un plan , se lasa purtata de valurile vietii ...averea ei era speranta ce printre lacrimi o striga ... Isi creease o imagine si incerca sa ii dea contur cu visele ei ...asa cum ar fi vrut sa-i fie viata ...asa cum spera ca va fi ... cu dorintele si sperantele ce le avea mereu ascunse in sufletul ei .. Realitatea nu dorea sa o auda, pentru a nu-i tulbura linistea intunericului in care zacea ... Isi dorea decat sa nu mai simta nimic , sa nu stie nimic , sa nu mai auda nimic si sa se confunde in uitare ... Se lasa purtata de vise , simtindu-se oarecum in siguranta ... o legana usor , ca intr-o barca , purtand-o spre un port care-i oferea siguranta ...
Traia intre vis si realitate ...innotand mereu prin valurile viselor... ca sa ii fie calauza prin valurile vietii , chiar daca stia ca barca ce a ales-o este gresita...
Isi amintea mereu suferintele prin care a trecut si doar el, Visul o mai salva di abisul vietii pe care o traia ... Zambea mereu si ochii ii radeau de bucurie ... desi stia , atunci cand se va trezi , totul va disparea ... dar nu mai avea notiunea timpului ... nu mai putea gandi logic... era prea visatoare , incerca sa lupte, dar in cele din urma renunta , alunecand din nou in visare ...
A adormit din nou cu toate temerile ei, cu toate bucuriile, cu el, Visul si s-a mai prefacut inca o data ca nu ii pasa de realitatea in care traia A alergat ghidandu-se dupa tipat si a ajuns la capatul nimicului! De cealalta parte se afla ingerul ei...visul ei...speranta ei... si sufletul i-a fost invaluit de caldura . a inceput sa planga in hohote, in timp ce de pe malul celalat auzeam cea mai calda voce rostita vreodata.
L-a dus in locul ei de suflet, i-a aratat micul ei secret, l-a lasat sa-i descopere lumea…Au ras si au plans impreuna, a tinut-o de mana cand îi era frica si a tinut-o in brate cand avea nevoie….
"Am nevoie de tine, nu pot sa-ti explic de ce, dar stiu ca am nevoie de tine."… mai existi oare?
Toate s-au petrecut intr-un singur loc…era o camaruta mica dar care a strans atatea amintiri frumoase. Zilnic adormea gandindu-se la ce a fost, cum a fost si cu ochii tristi descoperea ca nu mai este si nu va mai fi vreodata. Renunta pentru ca din nefericire, toate visele frumoase au un sfarsit si iata, ca acum inima ei poate sa renunte , caci a fost contaminata de lumea asta in care lucrurile cele mai de pret pier ...
.......................................................
În tacere am vrut sa asculti ceea ce as fi vrut sa iti spun ...
Valurile înalte m-au facut sa îmi dau seama cât de suparat erai ..
Mult timp te-am ascultat fara sa spun nimic ...
si sufletul meu agitat nu a stiut sa te calmeze ...
Am lasat sa te eliberezi de toata furia ,
pentru ca de multe ori si eu ma simt ca fiind într-o colivie ...
Te-am lasat sa îti gasesti linistea ...
............................................................
Gandurile-mi umbla inca desculte prin dorintele mele,
in cautarea unor raspunsuri ...
Cautand zilele cu soare , pentru a usca pielea uda de vise pierdute ...
Cautand caldura ce-mi mangaia sufletul si-mi lumina iubirea ...
As vrea sa fiu eu insami ...pentru a intelege acea parte din mine
ce nu este a mea ...ci a ta...
............................................................
Trece prea repede timpul, timpul meu , vreau sa-l opresc intr-un fel , am nevoie de timp pentru a umple acel loc din care tu lipsesti ...
Ridic privirea invadand intunericul ... ma tem, inchid ochii ... dupa un timp ii deschid din nou si vad totul in lumina ...
Vantul se joaca cu mine ... trece prin parul meu
Imi mangaie chipul , imi atinge buzele, ahhh... ador senzatia ce mi-o da...
Inchid ochii... cand vantul ma atinge din nou , simt respiratia ta ...
Mainile tale !?! un fior rece pe trupul meu ... Un parfum de pasiune si dorinta de tine ...
Privirea ta, imi mangaie sufletul
Sarutul tau , imi incalzeste inima
Imi ajungea sa te simt langa mine pentru a imbratisa viata ...
Închisa în spatiul meu de singuratate , ma scufund în mii de gânduri ... Un gând ma tulbura de mult timp...din nou ridic privirea spre cer , cautând în profunzimea lui ...misterul ...
Sunt în cautarea aceluiasi raspuns ce doar tu mi-l poti da ... Unde esti ?... ce faci ? ... ma vezi ?... esti aici cu mine ? ... ma ajuti sa ma ridic ?... îmi îndrumi pasii ?...
Privesc spre cer si stiu ca voi fi iubita mereu de îngerul meu. Cu cât iubirea mea creste el respira prospetimea sentimentelor mele si stie ca m-am îndragostit de el ...
Voi sta si voi astepta ca îngerul sa-mi priveasca destinul... El cunoaste locul unde vom merge când vom fi batrâni, cu parul grizonat . Este timpul sa ma opresc în tacere mea pentru a retrai momentele unice din viata mea .. O lacrima îmi cade pe obraz mereu in timp de noapte asteptând parca sa o stearga cineva cu mângâieri suave ...
Nostalgia este prea mare si nu reusesc sa ma lupt cu ea ... ma pierd în amintiri si ochii mei te cauta prin lumea ce o privesc ... Iubirea traieste chiar si în cele mai adânci taceri ale mele ... Nu pot uita nimic din tot ce-a fost ... si simt cum si tu mângâi fiecare amintire ... Un parfum de gânduri atinge simturile mele , le simt mirosul însotite de notele calde ale unei melodii ... Un parfum ce îl voi purta cu mine mereu ...
Mi-ai daruit muntele eu iti daruiesc marea ...
Imagineaza-ti o plimbare la apus de soare pe malul marii
Ne oprim , ne asezam pe nisip
pentru a admira frumusetea valurilor, al soarelui in apusul sau ...
......................................................................
Ca un nomad, calatorind mereu prin lume , am lasat marii, cerului, vantului, pamantului si intregului univers gandurile mele, sa iti spuna ceea ce simt si ceea ce doresc ...
ce imi doresc ?...acel suflet cu care ma pot identifica ... Sa stie si el ce inseamna sa fii doar un calator al acestei lumi ... Sa stie ce-i pasiunea in a descoperi misterele lumii in colturile cele mai indepartate... Sa imi insoteasca pasii, in lungile mele drumuri in jurul lumii... Sa calatorim cu anotimpurile ... In rima vietii mele, cea care imi da putere. Sa mergem mai departe, sa uitam de durere.
Commenti