DA, am simtit mohorata
singuratate
scufundata in ore
de neliniste si temeri,
Iar in abisul rece al existentei,
momente fara zambetul
lui Dumnezeu .
Am simtit un frig
ce venea din interiorul meu
si emotiile iubirii,
ale unei iubiri inchise
intre ferestre de sticla in ciment,
acoperite cu pamant
si emotiile unei iubiri
filtrate de doua secretarii telefonice.
Acum, merg pe fluxul vietii,
adun amintiri pe firul nostalgiei...
Ma opresc,
pentru a privi picaturile de roua
pierdute in desertul zilei
ce urmeaza sa se usuce
la cel mai fin suflu de vant....
Ziua capata linistea orelor uitate,
cand zambetul se pierde
intr-un abis necunoscut,
in spatele unei ferestre
ce da spre nicaieri.
Commenti