Era frig in acea noapte de toamna,
doar zambetul tau imi mangaia
si imi incalzea sufletul,
apoi intuneric.
Nici 50 de ani n-aveai cand ai plecat
Nu mi-ai dat timp sa-ti cer iertare
si nici macar sa te imbratisez.
Nu mi-ai dat timp sa simt
cu mainile mele timpul trecand prin parul tau ...
Nu mi-ai dat timp sa-ti fiu alaturi,
atunci cand incepusem sa te inteleg.
Nu mi-ai dat timp sa te vad imbatranind, sa am grija de tine,
sa iti sterg lacrimile, sa ma bucur si sa sufar alaturi de tine ...
M-am bucurat... si-am suferit de-atatea ori, dar tu nu mai erai.
Imi lipseste zambetul tau, sfaturile
si blandetea vocii tale atunci cand ma dojeneai.
Mi-e dor, mi-e tare dor de stralucirea ochilor tai!
Acum esti una din cele mai luminoase stele...stiu ca ma privesti in tacere
si ma binecuvantezi in fiecare zi.
Daca ridic privirea ma vad jucandu-ma in jurul tau,
iar degetele tale le simt in parul meu spunandu-mi:
”Fata mea ”
Nu mi-ai dat timp, dar am crescut,
sunt puternica si pot spune norocoasa,
pentru ca-mi trimti in cale
suflete bune si frumoase, asemeni sufletului tau!
Commenti