La marginea gândului


Nu am înțeles niciodată de ce avem curaj să ne riscăm pentru lucruri materiale însă pentru a fi fericiți ne retragem în colivii de vise.
Când tăcerea se lasă îți poți auzi propriile gânduri?!
 Asculta-ți bătăile inimii și fâlfâitul de aripi a sufletului și atunci te vei înțelege.
Toți purtăm în suflet o dorință imensă de iubire, de la suflet la suflet.
Ne dorim să strălucim pentru cineva, să iubim și să trăim iubirea.
Fiecare purtăm în suflet Paradisul nostru ce pare să fie pierdut, dar cu Speranța (Flacăra ce arde mereu în inimă) că va exista cineva acolo care ne va salva, cineva care să ne mângăie, să ne asculte, să ne înțeleagă, să ne fie mereu prezent(a) și să ne întindă un braț, de preferat foarte puternic și stabil (asemeni aripii Vulturului), care să fie mereu acolo unde te afli, o persoana care să-ți șoptească la marginea gândului în fiecare dimineață: "Mai mult decât viața mea, atât te voi iubi !" și astfel viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp limitat pentru a nu irosii această șansă. Unii aleg să plângă în continuare, alții aleg sa facă ceva, caci doar în ei înșiși este puterea.

Commenti