Un salut, o întrebare și apoi plec. Trebuie să plec,
iar tu rămâi bine sau în mijlocul răului,
plângând de bucurie sau râzând în adâncul durerii.
Ce mai faci?
Tu, care stai în tăcere între sunetele de fundal ale unei vieți
ce se poticnesc prin cuvinte ce nu le găsești în interiorul tău.
Ce mai faci, arcaș fără săgeți de aruncat și fără obiective în care să lovești?
Ce mai faci, dincolo de anxietatea vieții și necesitatea urgentă de libertate?
Încerci să scapi, dar te găsesc mereu aici, în acest spațiu strâmt,
în această pâlnie a clepsidrei pentru a te odihni un pic, într-un colț de suflet.
Commenti